Octavian Coteț, pe numele său real, s-a născut la Dorohoi, pe 14 februarie 1931. Din păcate, drumul său pe acest pământ a fost unul destul de scurt, căci a durat doar 54 de ani. Pe 22 august 1985, viața lui s-a încheiat fulgerător, din cauza problemelor de sănătate care l-au chinuit aproximativ un an. Din păcate, nu a reușit să învingă boala, care a pus brusc stăpânire pe trupul său, împiedicându-l să își continue cariera impresionantă.
Deși a trăit puțin peste cinci decenii, marele actor a reușit să lase urme prin toate locurile prin care a trecut, căci prezența sa emblematică a fost întotdeauna remarcată. În scurta sa viață a jucat în peste 50 de filme și a urcat pe scena mai multor teatre de sute de ori. Dar să o luăm cu începutul și să aflăm cum a ajuns unul dintre cei mai iubiți actori ai țării noastre!
Octavian Coteț s-a născut într-o familie modestă din Dorohoi. Potrivit click.ro, tatăl său, Ilie Coteț, era maistru ceferist, iar mama, Anastasia Lazăr, era casnică. Când avea 3 ani, familia lui a început să locuiască în pavilioanele CFR, după ce tatăl a fost detașat cu serviciul la Iași. În acest oraș a făcut școala generală, până la 12 ani, când părinții săi au divorțat și s-a mutat cu mama în Timișoara. Asta se întâmpla în 1943, iar apoi, în 1944, adolescentul Octavian Coteț s-a înscris la Liceul Militar din Timișoara, pe care nu l-a terminat, căci s-a transferat la cel din Pitești și ulterior la cel din Iași.
În tot acest timp, prin venele sale curgea pasiunea pentru teatru, așa că a decis să facă un prim pas important în viața profesională. S-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică, împreună cu doi colegi: Petrică Gheorghiu și baritonul Dan Iordăchescu.
Înainte de a se înscrie la cursuri de actorie, a interpretat diverse roluri în fața colegilor de clasă.
„Eram licean prin clasa I sau a II-a, nu-mi amintesc exact, când am văzut la Teatrul Național din Iași spectacolul „Vicleniile lui Scapin”, cu Ștefan Dăncinescu, și știu precis că, în acea joi după-amiază, la aplauze, m-am uitat la Dăncinescu și m-am văzut acolo, pe scenă, în locul lui, primind aplauzele…”, povestea Octavian Cotescu într-un interviu oferit pentru revista „Cinema”, în 1972.
Pentru că visa să primească și el ropote de aplauze ca idolul său, Ștefan Dăncinescu, a hotărât să pregătească un spectacol pe care să îl susțină în fața clasei. L-a imitat atunci pe Miluță Gheorghiu din „Coana Chirița”, iar aprecierea colegilor l-a făcut să își dorească mai mult de la viață.
Debutul în actorie a fost sinonim cu schimbarea numelui
Acela a fost doar începutul și, în 1950, la 19 ani, a absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din Iași. Apoi, deși spera să rămână în Iași, a fost repartizat la Teatrul Municipal din București (astăzi Teatrul Bulandra), unde l-a întâmpinat directoarea Lucia Sturdza Bulandra, care a fost impresionantă de talentul său uriaș. Tot ea a fost și prima persoană care i-a sugerat să își schimbe numele din Coteț în Coteanu. După aceea, regizorul Moni Ghelerter a venit cu o altă idee, spunându-i că varianta Cotescu pare o idee mai bună. Așa i s-a părut și lui, având în vedere că a ales-o pe aceasta din urmă.
Așa se face că marele Octavian Cotescu a debutat în 1951, sub îndrumarea Luciei Sturdza Bulandra și s-a lăsat șlefuit de ea timp de un deceniu, până la decesul ei, în septembrie 1961.
Prima piesă în care actorul a jucat a fost „Pădurea” lui Aleksandr Nikolaevici Ostrovski.
Regretatul actor a colaborat și cu Teatrul Mic din București, în perioadele 1966 - 1967 și 1978-1980. De asemenea, a urcat și pe scena unor teatre din provincie: a jucat la Satu Mare în 1969 și la Oradea în 1983 și 1984.
În paralel, și-a demonstrat talentul și când a venit vorba să interpreteze roluri la teatrul radiofonic sau în filme. Nu mai este un secret pentru nimeni numărul impresionant de producții în care a jucat: aproximativ 50.
Și-a făcut intrarea în lumea cinematografiei odată cu rolul din „Portretul unui necunoscut” (1960).
Alte filme celebre în care poate fi admirat:
- „O dragoste lungă de-o seară” (1963)
- „Diminețile unui băiat cuminte” (1967)
- „Bariera” (1972) - rol principal
- „Păcală” (1974)
- „Cercul magic” (1975)
- „Operațiunea Monstrul” (1976)
- „Împușcături sub clar de lună” (1977)
- „Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii” (1980)
- „Prea cald pentru luna mai” (1984)
- „Căsătorie cu repetiție” (1985)
În multe dintre aceste producții a avut roluri secundare, destul de scurte și nu i s-a dat ocazia să arate mai mult din ceea ce putea.
Vocea sa a răsunat ani buni și la radio, unde a fost naratorul unor povești celebre, îndrăgite de copii și adulți deopotrivă: „Darul spiridușilor” de Frații Grimm, „Greuceanu” de Petre Ispirescu, „Harap-Alb” de Ion Creangă, „Motanul încălțat” de Charles Perrault, „Fetița cu chibriturile” de Hans Christian Andersen etc.
Comediile în care juca alături de colega sa Coca Andronescu sunt fabuloase și reușesc să distreze și astăzi generații întregi. Nu este român să nu știe de renumitul serial de comedie „Tanța și Costel”, ce poartă semnătura lui Ion Băieșu.
Marele Octavian Cotescu nu a ținut tainele actoriei doar pentru el, le-a transmis mai departe celor ce au vrut să îi calce pe urme. O vreme, a lucrat cu jumătate de normă la Școala Populară de Artă din București, unde i-a învățat pe elevi cum să devină actori în adevăratul sens al cuvântului. De asemenea, a predat o perioadă și în cadrul Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (IATC), unde a fost rector între 1981 și 1985. Printre cei îndrumați de el s-au numărat și cunoscuții Dan Condurache, Horațiu Mălăele și Stelian Nistor.
A vrut să fie un model pentru tinerii care au trecut pragul clasei sale, așa cum au fost pentru el regizorii pe care i-a întâlnit la începutul carierei, printre care îi amintim pe Lucian Pintilie și Liviu Ciulei.
În afară de actorie, a avut o singură iubire
Octavian Cotescu a fost legat de soția sa de o iubire imensă. Niciunul nu a simțit nevoia să își lase inima în mâinile altcuiva, căci s-au îndrăgostit iremediabil și au făcut o mulțime de sacrificii pentru a fi împreună. Valeria Seciu i-a fost studentă între anii 1960-1964 și, deși s-a îndrăgostit de ea din prima clipă, a așteptat să își termine studiile înainte să o ceară de soție. Aceasta a absolvit Facultatea în cadrul IATC, la clasa profesorului A. Pop Marțian, al cărui asistent era însuși Cotescu.
„Era delicat, prevenitor, educat, extrem de bun. Și cu mult umor (...) Obișnuiam să merg foarte des la Teatrul Bulandra. Acolo l-am văzut prima oară pe Octav, în „Pădurea”, cu Lucia Sturdza Bulandra, Jules Cazaban și Fory Etterle (...) Așa m-am apropiat de teatru, auzindu-l, văzându-l pe Octavian Cotescu. Era o certitudine pentru mine că voi deveni actriță.”, își amintea actrița Valeria Seciu.
Rodul iubirii lor nu le-a călcat pe urme
Din iubirea celor doi soți s-a născut, în 1968, Alexandru Cotescu. Acesta a jucat alături de tatăl său într-un film, mai exact în „Păcală” din 1974, însă nu a dorit să meargă pe drumul actoriei. A terminat Facultatea de Construcții, apoi pe cea de Teologie. În prezent, bărbatul are 56 de ani și este călugăr pe Muntele Athos, la mănăstirea Vatoped. În 2000 a decis că vrea să se retragă departe de România și apoi și-a dedicat tot restul vieții lui Dumnezeu. Acum, este cunoscut drept Părintele Daniil, de pe Muntele Athos.
„Mama a fost împăcată când am plecat. A fost bucuroasă că eu sunt fericit și îmi găsesc calea. Asta trebuie să facă un părinte până la urmă. Să se jertfească, să jertfească liniștea lăuntrică pentru ca fiul sau fiica sau copilul să își găsească drumul în viață. Și ea a știut să facă lucrul acesta.
Sunt oameni care caută foarte mult, oameni care caută puțin, oameni pe care îi aduce Dumnezeu, oameni pe care îi aduce Maica Domnului fără tulburări, fără îndoieli. Și eu cam așa am pățit. Pe mine m-a adus fără să caut prea mult.”, a povestit călugărul pentru emisiunea „România, te iubesc” de la Pro TV.
Nu se cunosc foarte multe detalii despre viața personală a actorului și a familiei sale, pentru că toți cei apropiați lui au fost și sunt caracterizați de aceeași discreție.
Ce se știe însă este că Valeria Seciu nu s-a recăsătorit după ce a rămas văduvă. A ales să fie singură până la sfârșitul vieții sale, adică aproximativ trei decenii, până când a plecat și ea la ceruri, pe 6 septembrie 2022.
Un sfârșit neașteptat
Important de menționat este că, în perioada 1975 - 1980, Octavian Cotescu a fost deputat de București în Marea Adunare Națională. La patru ani după acest episod al vieții sale, când deja începuse să se dedice exclusiv teatrului și filmului, starea sa de sănătate a început să se degradeze cu rapiditate.
Scriitorul Ion Băieșu a fost martorul momentului în care actorul a observat primele semne de boală. Erau împreună în culisele Teatrului Bulandra, când Octavian Cotescu a început să se simtă rău înainte de spectacol. I-a spus scriitorului că are vertijuri și că îi este frică să urce pe scenă. Deși luase deja un calmant, acesta nu și-a făcut efectul.
Cu toate că starea nu îi permitea să joace, a refuzat să își trimită publicul acasă și a ieșit pe scenă, luptând cu ultimele puteri să își interpreteze rolul până la capăt. Potrivit declarațiilor făcute ulterior de Ion Băieșu, înainte de ora începerii piesei, actorul se plimba prin cameră și întreba:
„Publicul ce face? Pleacă acasă? Ce vină are el că nu mă simt eu bine?”
„Dar orice om se poate simți rău!”, și-a amintit Ion Băieșu că i-a răspuns.
„Orice om, în afară de actor! Ăsta e un lucru esențial, la care trebuie să te gândești când îți alegi o asemenea meserie. Pentru că tu ți-o alegi, nu te obligă nimeni. Nu te faci pilot dacă știi că ai rău de înălțime. Nu te faci actor dacă ești vulnerabil fizicește.”, ar fi zis marele actor.
Bunul lui prieten a povestit și cum au decurs lucrurile în timpul spectacolului:
„Transpira enorm, se congestionase, vocea i se alterase, avea gesturi nesigure, s-a împiedicat de câteva ori, la un moment dat a făcut o pauză lungă între replici, privind spre culise. Printr-un efort supraomenesc a dus spectacolul până la capăt. Publicul a primit, parcă, semnalul misterios al gestului său extraordinar și copleșit, a aplaudat nebunește.”, a declarat Băieșu în ziarul „Informația Bucureștiului”, în ’85.
La doar câteva zile după această întâmplare nefericită, Octavian Cotescu s-a internat în spital, fără să le spună apropiaților. A mai trăit doar câteva luni, până pe 22 august 1985. Familia nu a dezvăluit niciodată presei care a fost boala ce l-a răpit dintre noi atât de repede, dar s-a zvonit că ar fi fost vorba despre o problemă la inimă și că decesul ar fi fost cauzat chiar de un stop cardiac.
Urmareste-ne pe Google News
