În istorie, această femeie apare cu numele „Necunoscuta”, iar în jurul său s-au construit mai multe legende, tocmai pentru că nu s-a aflat niciodată cu exactitate dacă s-a sinucis, a fost aruncată în apele Senei sau a căzut accidental. Medicii legiști au estimat că fata avea aproximativ 16 ani când și-a pierdut viața în apele tulburi, care curg cu repeziciune prin Paris. Pentru că nu avea urme de violență pe trup, foarte multă lume a presupus că și-ar fi luat viața, în timp ce alții au luat în calcul un simplu accident.
În acele vremuri, cu aproximativ 150 de ani în urmă, era ceva obișnuit ca toate cadavrele necunoscute să fie duse la o expoziție publică, acolo unde familiile își puteau identifica morții.
„Nu există o singură fereastră în Paris care să atragă mai mulți privitori decât aceasta.”, explică o relatare din acele timpuri, potrivit Science Alert.
Trupul ei nu a fost niciodată revendicat de nimeni, dar asta nu înseamnă că nu a atras atenția multor persoane care priveau cu atenție chipurile din vitrină. Legenda spune că un angajat de la morgă a fost impresionat de seninătatea trăsăturilor sale, așa că a avut grijă să alcătuiască un mulaj din ghips, pentru a păstra în cabinetul său acea față angelică pe care o remarcase între zecile de cadavre. În scurtă vreme, s-au făcut o mulțime de copii ale măștii respective, ce au ajuns să se vândă ca suvenir în Paris.
Tânăra moartă a devenit muză pentru mulți artiști și astfel au fost create opere de artă uimitoare în numele său: poezii, povești, melodii, sculpturi. Toți încercau să îi ofere fetei o identitate, pentru că avea ceva aparte și îi fascina.
În anii 60, producătorul de jucării Asmund Laerdal a creat o păpușă care să fie folosită ca manechin în cursurile de prim ajutor, pentru exemplificarea resuscitării cardio-respiratorii. El s-a inspirat din „L'Inconnue de la Seine” (Necunoscuta din Sena), fiindcă își amintea de chipul ei senin, pe care l-a descoperit pe post de element decorativ în casa socrilor săi. A dorit ca produsul finit să fie cât mai realist, astfel încât să le garanteze un oarecare confort oamenilor care învață să ofere primul ajutor. A ales un chip de femeie pentru că s-a gândit că bărbaților nu le va fi tocmai comod să își lipească buzele de cele ale unei păpuși de sex masculin.
Cea dintâi versiune a păpușii a fost prezentată la Primul Simpozion Internațional de Resuscitare de la Stavanger, Norvegia, în 1960. A căpătat numele de Resusci Anne și sigur ai văzut-o și tu măcar o dată în viață. Este celebrul manechin de resuscitare cardio-respiratorie care se folosește în prezent.
Te-ai gândit vreodată că în spatele acelui chip există o poveste plină de mister? De acum, probabil nu o vei mai privi niciodată ca pe o simplă păpușă, tocmai pentru că știi cum a luat naștere această creație.
Urmareste-ne pe Google News
