Nu cred că ți-ai dat seama vreodată de cât rău mi-ai putut face. Nu știu cum i-ai putut permite unui bărbat care avea deja o relație să flirteze cu tine. Nu știu cum poți trăi cu vinovăția gândindu-te că eu am fost în viața lui înaintea ta și că tu, da, doar tu, ești de vină pentru despărțirea noastră. Nu te-ai gândit de două ori înainte să acționezi. Sunt sigură.
Nu știi de câte ori am exersat discursul acesta. Nu știi de câte ori mi-am imaginat că zbier la tine, că te plesnesc în fața tuturor... doar pentru a te face să înțelegi cât de mult rău mi-ai putut cauza. Nu știi de câte ori mi-am dorit să nu fi existat.
M-am învinuit pentru tot ce s-a întâmplat. Mult timp. M-ai făcut să mă îndoiesc de mine, de calitățile mele și treptat mi-am pierdut încrederea în sine. M-ai făcut să mă simt atât de singură! Atât de nedemnă de iubire, nesigură pe mine. Plus că nu mi-am pierdut doar încrederea în mine, ci și în toți apropiații mei. Nici măcar acum, după atâta timp, nu pot avea o relație sănătoasă... nici măcar cu cei care au intenții bune față de mine.
Cum ai putut face asta dacă știai că eu și el eram împreună? Cum te-a lăsat sufletul său să faci asta? Oh, am atât de multe întrebări pe care pur și simplu mor să ți le spun. Aș vrea să știu... aș vrea sa înțeleg... de ce?
Nu știu cum poți trăi cu tine însuți după toate astea. Cum îți poți trăi viața în continuare ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat? Cum poți fi fericită știind că pe mine m-ai distrus? M-ai lăsat fără acea persoană pe care o iubeam cel mai mult... Probabil că nici măcar nu m-ai luat în considerare! Nu am existat atunci pentru tine și nu exist nici acum. Probabil că nu te-ai gândit niciodată că în timp ce tu încercai să-mi furi iubitul, eu îl așteptam acasă, plângând, îngrijorată. Nu, nu cred că te-ai gândit vreodată la mine și la suferința mea! Nu te-ai gândit atunci, nu te gândești nici acum. De ce ai face-o, până la urmă?
Totul s-a schimbat atunci când ai intrat tu în viața lui. Până în ziua aceea, nu m-a mințit niciodată, nu a uitat niciodată să mă sune și mereu îmi răspundea la telefon. Eram un cuplu normal, fericit. Ne iubeam. Apoi ai apărut tu și ne-ai dat viața peste cap. Fiecăruia și în moduri diferite.
Am fost atât de oarbă! Nu vedeam că relația noastră se destramă încetul cu încetul. Eram atât de naivă. El se îndrăgostea de tine, iar eu nu aveam capacitatea de a vedea acest lucru. Îl iubeam orbește și nu aș fi crezut că s-ar putea întâmpla vreodată asta. Poate că... eu nu am fost suficientă pentru el. Poate că eu am fost problema sau poate că a fost vina mea în tot acest timp. Poate că dacă eram eu mai bună nu ar fi ajuns niciodată la tine, nu-i așa?
Dar, chiar și așa, asta nu ți-ar fi dat ție dreptul să intri în relația noastră. Era povestea noastră de dragoste, era vorba despre mine și despre el. Nu înțeleg de ce ai simțit nevoia să intervii tu. Eu trebuia să îl fac fericită, nu tu. Eu trebuia să-mi împart diminețile cu el, să-mi beau cafeaua alături de el, să-l sărut dimineața. Eu! Nu tu!
Oricum nu îl vei putea iubi niciodată așa cum l-am iubit eu. Sunt sigură de asta. Nu-l vei avea niciodată exact așa cum l-am avut eu. Nu-l vei înțelege niciodată așa cum am făcut-o eu. Dar, asta nu contează, până la urmă. E al tău acum.
Sincer, nu ți-ai dori vreodată să treci prin ce am trecut eu. Este crunt. Atâtea nopți nedormite, ochii umflați dimineața, anxietate în fiecare zi și îngrijorarea aceea teribilă de a nu fi niciodată suficient de bună pentru cineva.
Nimeni în lumea asta nu ar merita să pățească așa ceva, nici măcar tu. Nimeni nu ar merita o astfel de suferință, o astfel de durere. Nimeni nu ar trebui să se trezească în fiecare dimineață cu gândul că nu merită dragoste sau că iubirea adevărată nu există. Nici măcar tu!
Deci, chiar și așa, cu inima zdrobită în mii și mii de bucățele, eu te iert. Nu, nu am nevoie de scuzele tale, nu am nevoie să te agiți, nu am nevoie să mă confrunți. Aș prefera chiar să nu mă cauți vreodată, nu vreau să știu de tine. Te iert pur și simplu pentru că nu mai vreau să port această greutate în inima mea. Trebuie să mă eliberez și să merg mai departe. Până la urmă, merit cu adevărat să fiu fericită. La fel și tu.
Citește și: "Mi-am pierdut respectul pentru tine și nu poți face nimic pentru a-l recâștiga"
Sursa articol: Thoughtcatalog
Urmareste-ne pe Google News
